După obișnuitul început, zicem:
Troparele, glasul al 6-lea: Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi. Slavă… Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm. Și acum… Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi: Cred întru unul Dumnezeu…
Apoi: Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă… Și acum… Veniți să ne închinăm… (de 3 ori) și:
Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Slavă… Și acum… Aliluia (de 3 ori).
Și îndată se cântă: Dumnezeu este Domnul… (de 3 ori).
Apoi troparul acesta, glasul al 2-lea: Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce ești viața cea fără de moarte, atuncea iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morți din cele de dedesubt, toate puterile cerești au strigat: Dătătorule de viață, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ție (de 2 ori). Slavă… Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu: Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preaslăvite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăția fiind pecetluită și cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre. Doamne miluiește (de 3 ori). Slavă… Și acum…
Psalmul 50: Miluiește-mă, Dumnezeule…
Condacele și Icoasele
Condacul 1, glasul al 8-lea: Apărătorul cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbăvit de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Cela ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm Ție: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Icosul 1: Făcătorule al Îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacuratului Tău Nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea: Iisuse preaminunate, mirarea Îngerilor; Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor; Iisuse preadulce, slava patriarhilor; Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor; Iisuse preaiubite, plinirea Proorocilor; Iisuse preaminunate, întărirea Mucenicilor; Iisuse prealine, bucuria călugărilor; Iisuse preamilostive, dulceața preoților; Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor; Iisuse preadulce, bucuria preacuvioșilor; Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria; Iisuse, Cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 2-lea: Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei, pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-Ți cânt Ție: Aliluia!
Icosul al 2-lea: Înțelegerea cea neînțeleasă căutând Filip să o înțeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme fiind cu Mine, au n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl? De aceea, Ție, Celui ce ești necuprins, cu frică Îți grăim: Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci; Iisuse, Împărate cel puternic; Iisuse, Stăpâne cel îndelung-Răbdător; Iisuse, Mântuitorule cel preamilostiv; Iisuse, păzitorul meu cel preabun; Iisuse, curățește păcatele mele; Iisuse, ridică fărădelegile mele; Iisuse, iartă nedreptățile mele; Iisuse, nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine; Iisuse, ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine; Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine; Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 3-lea: Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe Apostolii Tăi care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă mie să cânt Ție cu dragoste: Aliluia!
Icosul al 3-lea: Iisuse, Cel ce ai mulțime de îndurări, Care ai chemat pe vameși și pe păcătoși și pe cei necredincioși, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niște mir de mult preț, primește cântarea aceasta: Iisuse, puterea cea nebiruită; Iisuse, mila cea fără de sfârșit; Iisuse, frumusețea cea prealuminată; Iisuse, dragostea cea nebiruită; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu; Iisuse, miluiește-mă pe mine, păcătosul; Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi; Iisuse, curățește-mă pe mine, cel născut în păcate; Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul; Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul; Iisuse, curățește-mă pe mine, întinatul; Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 4-lea: Vifor de gânduri îndoielnice având înlăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te pe Tine, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea: Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc: Iisuse, ziditorul celor de sus; Iisuse, răscumpărătorul celor de jos; Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt; Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor; Iisuse, mângâierea sufletului meu; Iisuse, luminătorul minții mele; Iisuse, veselia inimii mele; Iisuse, sănătatea trupului meu; Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă; Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă; Iisuse, izbăvește-mă de tot chinul; Iisuse, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 5-lea: Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu Sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate pe noi din lanțurile cu care șarpele ne-a împiedicat pe noi, prin patimile cele trupești și prin îndemnările spre desfrânare și prin trândăvirea cea rea, pe cei ce-Ți cântăm Ție: Aliluia!
Icosul al 5-lea: Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind: Iisuse, Dumnezeul cel adevărat; Iisuse, Fiul lui David; Iisuse, Împăratul cel preaslăvit; Iisuse, Mielul cel nevinovat; Iisuse, Păstorul cel prealuminat; Iisuse, păzitorul prunciei mele; Iisuse, îndreptătorul tinereților mele; Iisuse, lauda bătrâneților mele; Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea; Iisuse, viața mea de după moarte; Iisuse, liniștea mea la judecata Ta; Iisuse, dorirea mea, nu mă rușina pe mine atuncea; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 6-lea: Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea: Răsărit-a în lume luminarea adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi, dobândind mântuire, mulțumire Îți aducem, cântând așa: Iisuse, adevărul cel ce izgonești înșelăciunea; Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile; Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor; Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă; Iisuse, Pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând; Iisuse, Izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat; Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat; Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul; Iisuse, dătătorul celor ce cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele; Iisuse, Cel ce afli pe cei ce Te caută, află și sufletul meu; Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă; Iisuse, Răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 7-lea: Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm Ție: Aliluia!
Icosul al 7-lea: Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire S-a întrupat și din mormânt a înviat, nestricând pecețile, și la Apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea minunându-ne, cu credință grăim acestea: Iisuse, Cuvântul cel necuprins; Iisuse, Cuvântul cel nevăzut; Iisuse, puterea cea neajunsă; Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget; Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris; Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii; Iisuse, împărăția cea nebiruită; Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit; Iisuse, tăria cea preaînaltă; Iisuse, puterea cea veșnică; Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă; Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!
Condacul al 8-lea: Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei ce-I cântăm Lui: Aliluia!
